VOLUNTARI CVCN IN STRAINATATE

Dupa sfarsitul proiectului fiecare dintre voluntari a avut optiunea de a calatori sau a ramane in Eskisehir. Am devenit un grup strans inca din prima saptamana, majoritatea timpului l-am petrecut impreuna, cu petreceri, plimbari, excursii si cu foarte multe vizite la pub si nopti albe pe terasa etajului nostru. Am primit ore de turca, foarte mult cay si am avut mese delicioasei. Mentorii  ne-au fost de mare ajutor si intotdeauna disponibili, respectiv buni ghizi de supravietuire dandu-ne sfaturi despre obiceiuri si lucruri la care e bine sa fii atent.
Orasul Eskisehir este foarte bine cunoscut in Turcia fiind poate una dintre cele mai importante centre universitare. Nu pare un oras turistic dar partea cu orasul vechi este demna de vizitat avand si artizani care te invita oricand la un cay si iti povestesc istoria “meerschaum”-lui, piatra moale alba din care se fac diferite obiecte decorative, bijuterii. In perioada evenimentului am avut un program stabilit care se termina la ora sase si aveam ocazia sa ne facem un program de seara individual. Am descoperit pe parcurs ca in grupul de voluntari avem perspective foarte diferite sau chiar profesii diverse, ambele afectand si modul in care percepeam acest stagiu fiecare. Importanta faptului ca experienta de voluntariat a fost utila pentru fiecare, a fost sentimentul unanim la finalul stagiului.

Cred ca intamplarea sau mai bine zis rutina cea mai hazlie din perioada acestui stagiu de voluntariat era sirena melodioasa a masinii kalabak care aproviziona orasul cu apa de baut in fiecare dimineata si ne trezea de-a binelea. (www.kalabak.tr)

Plecarea mea in acest stagiu a fost brusca. Am gasit un anunt despre acest proiect, am aplicat si am fost acceptat. Nu stiam exact ce ma va astepta acolo insa eram hotarat sa schimb mediul in care traiam si stilul de viata pe care il aveam. Abia cand am ajuns in Polonia am inceput sa realizez ca aceasta hotarare avea sa imi deschida poarta spre o experienta inedita.

Am fost 7 luni de zile Wujek Janek (unchiul Ionel), sau in alti termeni entertainerul, maratonistul, desenatorul si decoratorul gradinitei, uneori cantaretul sau profesorul de engleza, de putine ori actorul sau dansatorul si un om de baza in servirea meselor pentru copii. Aaaa, era sa uit! Sa fac precizarea ca in primele doua luni cred ca am parut putin ciudat pentru copii. Si asta din cauza ca nu reuseam sa comunicam verbal unii cu altii. Presupun ca a fost un soc pentru micuti faptul ca eu nu stiam poloneza. Dupa o vreme au inteles ca exista oameni pe aceasta planeta care vorbesc si alta limba.

Dar stagiul meu de voluntar international nu a insemnat doar gradinita publica nr. 18. Cand vorbesc despre aceasta experienta din viata mea inevitabil trebuie sa amintesc de prietenii pe care mi i-am facut acolo si de oamenii pe care i-am cunoscut in general, fie ei din Szczecin, Polonia, Europa sau restul lumii. Sunt fericit ca am avut oportunitatea sa cunosc oameni din Venezuela pana in China si India. De asemenea, EVS inseamna diversitate – culturala, muzicala, culinara, etc. – diversitate din care se invata, se intelege, se cunoaste si se accepta.

Totodata, pentru mine EVS-ul a insemnat o oportunitate de a descoperi si de a ma descoperi. Sunt de acord ca atunci cand esti pus la limita zonei de confort incepi sa vezi altfel lucrurile si cred ca pentru mine simplul fapt de a trai pentru o perioada mai lunga de timp in strainatate m-a adus la aceasta limita pe care nu pot decat sa o interpretez ca fiind benefica.